Septembrie

Sub influenţa mediului, în cursul anului, au loc în familia de albine modificări cantitative şi calitative. În conformitate cu ciclul de dezvoltare al familiei de albine, în condiţiile din ţara noastră, aceasta se află în plină perioadă de creştere a albinelor pentru iernare. Această perioadă se caracterizează prin aceea că numărul de albine, intensitatea creşterii de puiet şi activitatea de zbor se micşorează faţă de situaţia anterioară a familiei de albine. Un cules de nectar şi polen poate spori activitatea familiei fără însă să mai ajungă la nivelul de la începutul verii.
O altă manifestare caracteristică perioadei este izgonirea trântorilor din stup.
Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de 35-45 de zile. Longevitatea se datoreşte pe de o parte faptului că ele participă într-o măsură mai mică la creşterea puietului şi la culesul de nectar, iar pe de altă parte modificările anatomo-fiziologice determinate de acumuluarea în ţesutul corpului gras (adipos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură, însuşire pe care nu o au albinele primăvara sau vara. Datorită acestor rezerve, albinele pot rezista interperiilor iernii şi pot produce lăptişor necesar creşterii puietului spre sfârşitul iernii.
În raport cu nivelul hranei din natură, matca poate depune în această perioadă între 600-800 de ouă în 24 de ore. În lipsă de cules, creşterea de puiet poate să scadă la o treime şi chiar mai mult.
Puterea familiei de albine din primăvară este determinată de numărul de albine ce vor intra la iernat. De aceea, crearea condiţiilor, pentru intensificarea la maximum a creşterii de puiet, trebuie să fie preocuparea principală a apicultorului.
Puterea familiei de albine scade în această perioadă. Eforturile apicultorului trebuie să se concentreze astfel ca la sfârşitul toamnei să existe în stup cel puţin 1,6-2 kg de albine.
Pentru realizarea acestui obiectiv trebuiesc asiguraţi câţiva factori deosebit de importanţi:
- Mătci de calitate superioară, tinere.
- Cuib proporţionat şi cu faguri de calitate.
- Hrană corespunzătoare.
- Păstrarea căldurii în cuib.
- Asigurarea mătcilor de calitate, selecţionate, poate duce la îmbunătăţirea calităţii familiilor. Mătcile selecţionate dau rezultate diferite în raport cu vârsta. Mătcile tinere depun mai multe ouă în această perioadă decât cele vârstnice. Diferenţa este destul de mare în favoarea celor mai tinere chiar şi când se compară între ele mătcile născute la începutul lui iunie cu altele care încep ouatul în prima decadă a lunii iulie sau începutul lui august. Se poate trage concluzia că este necesar să se schimbe anual mătcile, iar această schimbare trebuie făcută cu mătci crescute special pentru a începe ouatul către sfârşitul lunii iulie, începutul lui august.
- În cursul lunii septembrie, cuibul familiei se reduce la numărul de faguri ocupaţi de albine, lăsându-se în plus 2 faguri laterali, având grijă de a scoate cu această ocazie din cuib, în primul rând, fagurii cu mai puţină miere. După restrângerea cuibului, se aşează diafragma, apoi în măsura în care mai are loc o pernă de paie. Măsurile luate pot da maxim de randament şi în funcţie de calitatea fagurilor din cuibul familiilor. Ca şi primăvara, şi acum, mătcile nu ouă în faguri noi, care păstrează mai greu căldura. De asemenea, dacă în cuib, în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet, sunt faguri cu multe celule de trântori, matca fie îi va evita, fie sub impulsul hrănirilor stimulente, va depune ouă, ceea ce va determina pierderi pe 2 căi: în loc de albine se cresc trântori care nu sunt necesari; albinele doici se uzează inutil nemaiputând fi crescute în locul lor alte albine lucrătoare.
- În această perioadă a anului familiile de albine au nevoie de hrană pentru satisfacerea următoarelor cerinţe biologice: creşterea în continuare a unei cantităţi mari de puiet, pregătirea corespunzătoare a albinelor tinere care se nasc în lunile august şi septembrie, asigurarea rezervelor de hrană pentru iernat.
Hrana este reprezentată atât de componenta energetică (mierea), cât şi de cea proteică (polenul, păstura). De aceea, trebuie să se profite de orice cules existent în această perioadă: fâneţe, păşuni, păduri de foioase.
În cazul în care rezervele de hrană sunt nesatisfăcătoare iar posibilitatea ca albinele să şi le completeze din natură nu există, este necesară intervenţia apicultorului. Intervenţia se face cu sirop de zahăr sau acolo unde există posibilitatea, se face prin descăpăcirea ramelor cu miere. Siropul administrat în familii mai are şi rolul de stimulare a ouatului mătcii. Fagurii cu păstură recoltaţi din cuib în timpul primăverii sau la alte culesuri de polen se vor introduce în stup şi reprezintă garanţia creşterii unui puiet de bună calitate ce va genera albine de iernare puternice.
- Problema păstrării căldurii în cuib, în această perioadă nu este atât de stringentă ca primăvara. Se poate vorbi mai exact de ferirea cuibului de influenţele dăunătoare ale diferenţelor de temperatură dintre zi şi noapte, fenomen specific acestei perioade a anului. Pentru aceasta, se vor pune deasupra podişorului salteluţe de paie, care au un rol de izolator faţă de răcoarea nopţii. Este perioada când albinele izgonesc trântorii din stup. Având în vedere afinitatea naturală a parazitului varroa pentru puietul de trântor, se va observa în stup o infestare masivă cu paraziţi. De fapt, aceştia există încă din perioadele precedente, dar încetarea creşterii de puiet de trântor obligă parazitul să migreze pe albină. Având în vedere suprafeţele tot mai mici de puiet necăpăcit, devine obligatoriu tratamentul contra varoozei.
O acţiune importantă este reformarea fagurilor necorespunzători şi topirea lor. Aceste acţiuni vor continua şi în luna octombrie, acordându-se atenţie în special organizării corecte şi definitive a fagurilor precum şi evaluarea rezervelor de hrană şi completarea acestora acolo unde este cazul.

ALBINA

Septembrie