Mai

În general se ştie că o dată cu încălzirea şi statornicirea vremii, luna mai este perioada de înflorire a pomilor fructiferi. De asemenea, în multe zone din ţara noastră înfloresc: salcâmul alb, patinul de munte, păpădia, rapiţa, trifoiul.
În condiţii normale de climă şi vegetaţie, dezvoltarea familiilor de albine este favorizată de primele culesuri pe care le oferă natura şi care stimulează întărirea familiilor de albine prin creşterea puietului şi a albinelor tinere. Această situaţie este observată de apicultor nu numai prin creşterea puietului şi a înmulţirii albinelor tinere culegătoare, dar si prin constatarea unei pronunţate tendinţe de construire a fagurilor noi şi o evidentă ocupare a spaţiului în stup în acoperirea fagurilor cu albine. Este semnalul ca perioada de iernare s-a terminat încă din luna trecută şi că apicultorul încurajat de o vreme caldă şi prielnică muncii în stupină, poate executa intervenţii directe în cuib, reorganizând poziţia fagurilor existenţi în stup, inclusiv rezolvarea şi asigurarea necesităţii de spaţiu, căci dacă nu există la timp asigurat spaţiu necesar ritmului de dezvoltare, coloniile de albine ajunse la suprapopulare intră în „frigurile roitului”. De aceea, intervenţiile apicultorului în stupină în această perioada a lunii mai se concentrează asupra următoarelor obiective:
- Observarea efectului de strâmtorare a cuibului executată anterior (cu prilejul examinării sumare din luna precedentă sau de la începutul lunii mai) şi rearanjarea obligatorie a fagurilor în cuib, aşezându-se în mijloc fagurii cu puiet iar cei cu rezerve de miere şi păstură vor fi aşezaţi pe cele 2 laturi ale cuibului. De reţinut că în cuib se lasă numai fagurii acoperiţi cu albine.
- Asigurarea (fără întrerupere) a albinelor cu hrană energetică şi plastică (miere, sirop, turte, polen, păstură sau înlocuitor de polen), iar dacă florile din natură nu asigură un cules normal, suficient, de întreţinere, apicultorul este obligat să continue şi în această perioadă completarea de hrană şi de stimulare a ouatului mătcii. În eventualitatea unei lipse de cules în această perioadă ( din cauze neprevăzute) stuparul va efectua hrănirile necesare administrându-le numai seara, atât în scop de completare a necesarului de hrană, cât şi pentru stimularea ouatului mătcii. Prin acest sistem de hrănire dirijată se poate obţine şi o producţie de miere corespunzătoare calitativ datorită aportului de transformare şi invertirea hranei administrate de către albinele lucrătoare, tinere, a căror viaţă nu durează mai mult de 40-50 de zile, timp pe care stuparul trebuie sa îl folosească cât mai raţional şi economic chiar şi atunci când natura nu oferă suficiente surse nectarifere.
- Organizarea temeinică şi complexă a cuibului avându-se în vedere:
Asigurarea spaţiului necesar de dezvoltare (acolo unde este cazul) prin introducerea de noi faguri clădiţi şi artificiali, prin extinderea stupilor de tip orizontal sau de punerea corpului doi sau a magaziei la stupii de tip vertical. În evaluarea puterii coloniilor se vor avea în vedere următoarele criterii:
• Colonii puternice sunt cele cu 7-8 intervale (spaţii între faguri) ocupate cu albină, dintre care 3-4 faguri cu puiet compact.
• Colonii mijlocii sunt cele cu 5-6 intervale ocupate cu albină, din care cel puţin 2 faguri ouaţi şi cu puiet.
• Colonii slabe sunt cele cu 3-4 intervale ocupate cu albine.
Această clasificare a puterii coloniilor indică existenţa şi calitatea mătcii. Coloniile de albine fără matcă sau bezmetice se lichidează. Coloniile de albine slabe se întăresc cu puiet căpăcit luat de la coloniile puternice sau se unifică între ele respectându-se tehnologia specifică recomandată în manualele apicole (unificarea prealabilă a mirosului prin sirop aromat pulverizat pe faguri şi albine; păstrarea unei mătci pentru rezervă sau facerea unui roi sau nucleu).
Efectuarea unor munci auxiliare determinate de înlocuirea mătcii necorespunzătoare precum şi pentru evitarea roitului natural. Această combatere se realizează prin ridicarea a 2-3 faguri cu puiet căpăcit (de obicei fără albina acoperitoare) şi introducerea acestora în coloniile slabe, în vederea întăririi lor. Cu fagurii acoperiţi cu albină şi cu puiet căpăcit, ridicaţi din coloniile puternice se pot organiza noi colonii în vederea refacerii efectivului din stupină sau pentru mărirea efectivului.
Verificarea şi clasificarea tuturor fagurilor din stup, recoltarea propolisului şi a cerii din ramele clăditoare, curăţirea interioară a stupului.
Deschiderea completă a urdinişului în timpul culesului.
- O grijă specială se va acorda montării şi bunei funcţionări în stupină a adăpătoarelor pentru albine.
- În această lună este posibil începutul extragerii de miere, ea constituind o preocupare pe care stuparul va trebui să o aibe, ţinând seama de vegetaţia poleno-meliferă specifică zonei în care este amplasată stupina.
- Munca stuparului se va concentra asupra aplicării diverselor tratamente medicale recomandate pentru prevenirea şi combaterea unor maladii care pot să apară în această lună. Se vor lua probe pentru laborator, atât albine cât şi porţiuni cu faguri şi puiet necesare în vederea diagnosticării nosemozei sau a unor boli ale puietului. Se recomandă consultarea în acest scop a serviciilor veterinare de specialitate.
- Nu se va neglija operaţia de flambare, în continuare cu sulf a rezervelor de faguri avându-se în vedere faptul că moliile de ceară se dezvoltă şi mai mult în această perioadă datorită creşterii temperaturii.
- Ca urmare a intervenţiilor executate conform prevederilor conţinute în calendarul apicultorului, pe luni, legat de planul economic – apicol alcătuit încă de la începutul anului, fiecare stupar care şi-a întocmit „fişa” situaţiei stupinei pe care o posedă (fie că este profesionist sau apicultor începător) va avea în vedere că îngrijirile lui sunt într-o anumită măsură „diferenţiate” în funcţie de stupii pe care îi are: orizontali sau verticali. În condiţii normale de dezvoltare a coloniilor de albine, de asigurarea bazei nectaro-polenifere şi a condiţiilor favorabile de climă din sezonul apicol activ în care ne găsim, un bun stupar are posibilitatea ca de la aceeaşi colonie de albine să obţină toate produsele apicole. Deci, difersificarea produselor stupului depinde în primul rând de puterea coloniei de albine, de condiţiile de mediu, iar în al doilea rând de tehnologiile şi metodele aplicate de stupar în scopul realizării acestor produse: roi, miere, ceară, venin de albine etc.

ALBINA

Mai